Acum doua weekend-uri mi-am luat o scurta pauza de la mamicie si am fost la opera. Totalizand vreo trei ore, pauza a fost binevenita si binemeritata spun eu.
Cand esti mama, e greu sa te deconectezi total
E greu sa pleci de acasa fara sa te gandesti prea mult atunci cand esti mama. La primul copil as putea spune ca a fost cam imposibil cateva luni bune. La al doilea lucrurile sunt mai lejere, noi suntem mai relaxati, cred ca si copilul e mai intelegator si-mi da voie sa ma relaxez cand si cand.
Cand spun ca ma relaxez, o spun cu jumatate de gura, caci nu reusesc in totalitate sa fac acest lucru. Fie ca merg la sala sau pana la vreun magazin in apropiere, sunt cu telefonul in mana non stop si nu ca sa-mi verific notificarile de pe retelele de socializare, ci ca sa fiu sigura ca nu a aparut vreo urgenta cu Alexia.
Stau “ca pe spini” de cele mai multe ori fara nici un motiv. Alexia e bine merci si eu ma stresez degeaba. Cred ca toate astea mi se trag de cand am plecat prima data de acasa si Mihai avea trei luni. Am lipsit fix jumatate de ora, cu tot cu drum dus-intors. A trebuit sa ma intorc urgent, copilul meu nici nu mai putea sa respire bine de plans. Cand m-a vazut, s-a calmat instant si atunci m-am simtit ultimul om.
Timpul a trecut si sa spun asa, experienta m-a mai schimbat, desi nici acum nu ma pot deconecta suta la suta. Acesta este si motivul pentru care, cu greu m-am decis asupra invitatiei primite din partea operei. Ma bucur insa ca am ales sa spun da. A meritat fiecare minut!
Kabaret, spectacol de teatru-dans pus in scena de Opera din Iasi
Va spuneam ca am fost la opera, acum doua duminici. Am vazut atunci, spectacolul de teatru-dans Kabaret, in regia si coregrafia lui Yvette Bozsik, pus in scena de Opera din Iasi.
Mi-a placut tare mult ce-am vazut! O ora si jumatate cat a durat spectacolul, am trecut prin multe stari si am “dansat” in scaun majoritatea timpului. Intr-un final am reusit sa ma relaxez total, dupa ce am primit cateva poze si filmulete cu nazdravaniile celor ramasi acasa. Atunci am pus telefonul deoparte si chiar am intrat in atmosfera de poveste creata de actorii si balerinii spectacolului. Spectacolul a insemnat o derulare de povesti pline de melancolie, umor si culoare, cu personaje celebre ale cabaretului german din anii ’20-’30, printre care si faimoasa Marlene Dietrich.
In centrul spectacolului insa, se gaseste un clovn, care alege sa ramana in aceasta lume ciudata si ajunge sa dirijeze o orchestra formata din toate personajele spectacolului, pe acordurile Simfoniei nr.5 de Ceaikovski. Personajul este interpretat remarcabil de Beatrice Rancea, pe care am recunoscut-o cu greu in spatele machiajului.
Va pot recomanda o alta piesa in regia acestei geniale Yvette Bozsik, si anume, BAL, sambata, 21 aprilie. Si eu, si prietena mea ne-am distrat grozav la spectacol si chiar uitasem cum e sa te deconectezi si sa traiesti practic in alta lume pret de cateva zeci de minute bune. Am tot amanat sa ajungem la teatru/opera cam de cand am terminat cu facultatea. N-am reusit sa merg impreuna cu sotul, dar promit ca nu mai las timpul sa treaca si vom merge curand impreuna.
Eu sunt mare amatoare de genul acesta de cultura si va recomand tuturor sa incercati, daca nu ati facut-o inca. Merita! E altceva! Oamenii de pe scena sunt niste profesionisti. Sunt foarte expresivi si chiar reusesc sa te transpuna acolo si sa uiti ca trebuie sa mai pleci acasa. Imi place la nebunie cum se imbina totul: muzica, costumele, machiajul, dansul, replicile. Pe mine ma fascineaza si baletul si as merge oricand la orice pune in scena opera din Iasi. Pentru ca fac o treaba minunata si nu in ultimul rand, pentru sala minunata in care se tin spectacolele. Este o adevarata bijuterie!
Pana la urmatoarea mea vizita la opera, va indemn sa va rupeti 2-3 ore, sa cumparati bilete si sa va bucurati de un spectacol adevarat! Poate vreti sa mergeti cu prietenii sau sa faceti o surpriza jumatatii, cu siguranta va veti simti bine, orice ati alege. Vizionare placuta!
